Dincolo de vant

ochiul anotimpului

2012-01-25T18:53:00.001+02:00

ochi de copil

2012-01-22T17:34:00.010+02:00

am ales o cale alba in departare si ochii albastri de copil
vezi Doamne cum ne ningem toti in zare
pamantul tot e alb si pasii, pasii ni-i mai zaresti trecand?
tu nu vezi niciodata fluturi inghetati in ierburi
si vantul serii nu-l auzi
oh, norii, spune-le sa treaca ca o adiere si poarta-ma in brate
voi ninge lin si eu asemeni unui fulg.
*
priveste doar copile iara
obrazul sterge-l
culege fulgii albi de afara, nu ti-e inima usoara?
in departare vezi doar Dumnezeu trecand pe cale
aicea suntem noi, ne ningem rand pe rand
**
sa vezi in fiecare zi cum infloreste primavara
minunea Vietii de-o cultivi. in fiecare rasarit de soare. sa porti in suflet flori. cand doua flori sunt ochii'ti de copil.

Audio:
Cand ma voi trezi va ninge

Psalm

2012-01-22T17:30:00.002+02:00

Ruga mea e fara cuvinte
Si cantul, Doamne, mi-e fara glas,
Nu-ti cer nimic. Nimic ti-aduc aminte.
Din vecinicia ta nu sunt macar un ceas.
Nici rugaciunea, poate, nu mi-e rugaciune,
Nici omul meu nu-i poate omenesc.
Ard catre tine-ncet, ca un taciune,
Te caut mut, te-nchipui, te gandesc.

Ochiul mi-e viu, puterea mi-e intreaga
Si te scrutez prin albul tau vesmant
Pentru ca mintea mea sa poata sa-nteleaga
Nengenunghiata firii pe pamant.
Sageata noptii zilnic varfu-si rupe
Si zilnic se-intregeste cu metal.
Sufletul meu, deschis ca sapte cupe,
Asteapta o ivire din cristal,
Pe un stergar cu braie de lumina.

.....................

winter sunlight

2012-01-17T20:23:00.002+02:00

window of the soul

2012-01-17T20:20:00.002+02:00

seven or nine

2012-01-17T20:19:00.001+02:00

greierii plang...

2012-01-17T20:16:00.002+02:00

Ea-mi spuse in soapta, la ureche:
"Doar daca asculti de aproape si chiar vrei, poti sa auzi greierii cum plang".
M-am aplecat din nou si mi-am intors capul, cu urechea indreptata aproape complet in jos.
Ea-mi sopti din nou:
"Nu, nu, nu. Nu cu urechile ii auzi."
Ma batu usor pe piept cu degetul.
"Ii auzi cu inima."
Am fost cat pe-aci s-o scap din brate. Adunandu-ma cu greu, am incercat sa schimb subiectul:.
"Dar de ce plang?"
Annie ramase pe ganduri cateva clipe.
"Pentru ca stiu."
"Ce stiu? am intrebat-o
...ma privi de parca ar fi fost cel mai simplu lucru pe lume...

moment in time

2012-01-17T20:15:00.002+02:00

doar o data-i Craciun

2011-12-25T13:33:00.002+02:00

ninge, ninge afara, ingerii din cer coboara
in casa de om bun, astazi e Craciun
Si a fost Iisus copil

Asculta mai multe audio colinde

ingeras de Craciun

2011-12-25T13:05:00.004+02:00

sa va aduca bucurie in suflet si caldura
Sarbatori fericite langa cei dragi!

asteptare

2011-12-22T12:46:00.001+02:00

*

2011-12-20T17:23:00.001+02:00

Drumul magilor

Asculta mai multe audio colinde

e iarna iar

un strop de infinit

2011-12-18T15:46:00.002+02:00

dupa gard

2011-12-14T07:05:00.007+02:00

marti, 13

2011-12-13T18:27:00.003+02:00

have fun

2011-12-12T21:35:00.003+02:00

december story

2011-12-12T21:32:00.000+02:00

first snow

2011-12-12T21:28:00.004+02:00

Ice Princess - Reaching for heaven

2011-12-07T06:55:00.001+02:00

ou sont les neiges d'antan

2011-12-05T23:15:00.001+02:00

undeva, candva

2011-12-04T19:37:00.005+02:00

Undeva, cândva, la început de decembrie, un înger a străbătut distanța dintre cer și pământ atât de repede încât se pare că nimeni nu l-a zărit de unde si cand a venit. Cu glasul scăzut și atât de plăpând el era greu de întrezărit cu ochiul liber.
Venise să preia poverile celor doi copilași care nu conteneau să se roage bunului Dumnezeu în numele familiei lor, din atingerea aripilor sale răsuna un cântec care liniștea sufletele,
din mângâierile sale se nășteau cele mai pure sentimente.
Doar fetița care stătea posomorâtă pe brațul fotoliului din cameră mare îl zărise.
Îngerașul acesta tăcut vine din lumea îngerilor și este vestitorul bucuriei, inima îi strălucește de fericire asemeni fulgilor de zăpadă care cad lin pe pervazul ferestrei.
Și-ar dori să întâlnească câțiva copii pe care să-i învețe să facă și ei îngerași din zăpadă.
Îngerul prinde glas și o roagă pe fetiță să-i dăruiască culoare, dar nu orice fel de culoare căci se cam săturase să-i șiroiască aripile care încotro, din neatenție pe unde se așeza rămâneau dâre multicolore și parcă drumul îi era însemnat.Apoi culorile mai intrau și unele în altele din cauza umezelii.
Fetița incepe să deseneze.

Decupează din hârtie câteva steluțe scânteietoare, apoi vin valurile de culoare, verde proaspăt, galben luminos, roșu de inimă și undeva în fundal aripi fluturând albastru câteva litere decupate de mânuțele sale.
Deodată îngerul găsește înțelesul potrivit desenelor sale.
-Ai fost tare darnică cu mine, culorile îți vor invada de azi înainte visele.
Nimeni, niciodată nu te va opri din drumul împlinirii pentru că în mijlocul culorilor se ascunde și speranța de viață.
Vei descoperi de fiecare dată darul lui Dumnezeu ascuns în gândurile tale ca pe o scânteie care pâlpâie jucăuș.

ingerul din suflet

2011-12-04T14:32:00.012+02:00

Ingerul din sufletul nostru
de Georgeta Heimerl

"Soarele apune.Printre geamurile ferestrei, bunicul şi nepoţica fac cu mâna, în semn de rămas bun, ultimelor raze de lumină.
În aer se simţea gingăşia gestului lor.Fetiţa îşi lipeşte năsucul de geam:
- Bunicule, ce este soarele pentru pământ?
Privirea bunicului spunea multe, dar cum să-i explice micuţei?
O chemă lângă el şi-i mângâie codiţele bălaie. Copila îi zâmbi din priviri.
"Ce copil minunat", îşi spuse în gând bunicul:"cu codiţele-i bălaie şi cu ochişorii ei albaştri, parcă ar fi soarele şi cerul"

De fapt ea era întregul univers al bunicului.

El era prezent la sculare, cu el se ducea în parc la joacă, el o culca în fiecare seară şi nu uita niciodata în a o îndemna să-şi spună rugăciunea "Îngeraşul".
Fetiţei îi plăceau mult poveştile despre îngeri.

De multe ori se imaginase şi ea un înger. Un înger ce aduce bucurie şi pace altor copii.
Se auzi din nou întrebarea:
- Bunicule, ce este soarele pentru pământ?
Fără a se mai gandi la răspuns, bunicul spuse ceea ce simţea:
- Soarele este pentru pământ aşa cum este sufletul pentru om.
Fetiţa zâmbi. Se părea că întelege ce-i spuse acesta.
- Bunicule, tu ai spus că de câte ori avem nevoie de ajutor, şi ne rugăm, din lumea Tatălui Ceresc, coboară câte un înger.

Bunicul încuviinţă din cap. Micuţa continuă, încurajată de gest.
Şi tot tu spuneai, că sufletul nostru are în el scânteia divină.

Bunicul cuprinse umerii fetiţei.
Bunicule dacă în noi este tot lumea Tatălui Ceresc, nu-i aşa că atunci când ne gândim cu drag la cineva, când ne rugăm pentru ajutorul cuiva, din sufletul nostru se ridică un înger şi pleaca spre cel în nevoie?
Ochii bunicului pluteau în lacrimi.
- Da, aşa este, micuţo! de câte ori dăruim din sufletul nostru, din el se ridică un înger care pleacă în lume. Ce bine ar fi ca lumea să fie plină de astfel de îngeri!"

Fiecare gând de bine poartă în sine o stare de binecuvântare.
El poate ajuta, de multe ori chiar salva pe cineva aflat în pericol.

Un gând de bine, puternic, ne poate salva chiar şi pe noi înşine.

Asculta ingerul din sufletul tau

handmade

2011-11-12T19:05:00.005+02:00

Angel Blessings to All

2011-11-07T19:01:00.004+02:00

Arhanghelul Gabriel
Arhanghelul Mihail
mesaj pentru tine
Angel Blessings to All

in cautarea echilibrului

2011-11-06T19:35:00.007+02:00

"Căutarea lui Dumnezeu reprezintă o răsturnare a ordinii lumeşti obişnuite.
Într-o astfel de căutare renunţi la lucrurile care te atrag în mod natural şi optezi pentru lucrurile greu de îndeplinit, îţi abandonezi obiceiurile liniştitoare şi speri (doar speri!) că în schimbul renunţărilor tale ţi se va oferi ceva mult mai măreţ.

Daca ar fi un act rational, credinta ar inceta prin definitie sa mai fie credinta.

Credinta e convingerea in existenta a ceea ce nu poti vedea sau dovedi sau atinge.

Credinta inseamna sa te avanti cu capul inainte si fara ezitare in bezna.

Credinta e un mod de a spune: da, accept din start termenii impusi de univers si imbratisez dinainte ceea ce nu sunt deocamdata capabil sa inteleg.

Destinul e o hârjoană între graţia divină şi efortul dedicat al fiecăruia.

Omul nu e nici o marionetă în mâinile zeilor, nici singurul comandant al propriului destin, e câte puţin din fiecare.

Galopăm prin viaţă ca nişte acrobaţi de circ, cu picioarele sprijinite pe spinările a doi cai care aleargă unul spre celălalt, cu un picior pe cel numit destin, celălalt pe calul numit liber arbitru".

Elizabeth Gilbert-Mananca, roaga-te, iubeste

Scriitoarea, în căutarea Sinelui, se întreabă de ce suntem nefericiţi şi tot ea este cea care răspunde:
„Fiindcă ne socotim nişte biete făpturi singure, în faţa temerilor, defectelor, sentimentelor şi mortalităţii noastre".
Yoga reprezintă, pentru ea, efortul de a trăi divinul şi se poate traduce prin unirea dintre minte şi corp, dintre individ şi Dumnezeu, dintre gândurile noastre şi sursa lor, dintre maestru şi discipol, ba chiar dintre noi înşine şi cei mai puţin flexibili decât noi.

Dar yoga poate să însemne şi încercarea de a-l găsi pe Dumnezeu prin intermediul meditaţiei, al studiului, al practicării tăcerii, al serviciului divin, al mantrelor - repetiţia cuvintelor sacre din sanscrită.

E.Gilbert îşi caută un guru care speră că îi va dezvălui propria măreţie ascunsă.

Ashram-ul în care se retrage, nu e un loc uşor accesibil.

Această experienţă în care se regăseşte pe sine şi se trezeşte la adevărata viaţă este structurată asemenea unei „japa mala" (un şirag format din 108 mărgele) asemeni celor 108 povestiri adunate in cele trei sectiuni ale cartii: Italia, India, Indonezia.
Cautarile spirituale autentice sunt si au fost intotdeauna niste aventuri care presupun disciplina si metoda. Adevarul nu este la indemana oricui, nici chiar in aceste timpuri.

Si ca scriitoare, si ca exploratoare in cele spirituale, margelele japa mala au ajutat-o sa nu-si piarda telul din vedere.

In orice caz, fiecare japa mala are o margea speciala, cea de-a suta noua, care iese din cercul perfect echilibrat al celorlalte, asemenea unui pandativ, avand un scop bine determinat:cand te rogi si ajungi la ea, trebuie sa te opresti si sa multumesti invatatorilor pentru compasiune, generozitate si invatamintele acumulate, aratandu-si astfel recunostinta asupra invatatorilor ei care i s-au aratat in multe si chiar ciudate chipuri.

Echilibrul e comoara la care ajunge si concluzia fireasca ca perfecţiunea se afla intotdeauna în noi.
Pentru a o atinge trebuie să lăsăm deoparte agitaţia continuă a minţii, să renunţăm la dorinţele ego-ului.
Să intrăm în tăcerea inimilor noastre. Acolo, înlăuntrul tău, locuieşte Dumezeu.
"Întoarce-te mereu în centrul inimii tale; acolo vei găsi, de fiecare dată, pacea".
După ce şi-a găsit pacea interioară, urmând indicaţiile guru-ului, ea descoperă că fericirea e consecinţa propriului efort.
„Te lupţi pentru ea, munceşti pentru ea, insişti, uneori mergi până la capătul Pământului în căutarea ei. Iar când atingi o stare de fericire, nu trebuie niciodată să leneveşti, să renunţi la a o menţine, trebuie să te străduieşti din răsputeri, să înoţi contra curentului, ca să fii veşnic în unda fericirii" echilibrul între plăcere şi devoţiune este fericirea.
„În anii din urmă am petrecut enorm de mult timp întrebându-mă ce ar trebuie să fiu.

Soţie? Mamă? Celibatară? Italiancă? Gurmandă? Călătoare? Artistă? Yoghină?
Dar nu sunt nimic din toate astea.
Sunt doar un «Antevasin» (cineva care trăieşte pe graniţă, de unde poate vedea ambele lumi, dar alege să privească spre necunoscut) alunecos, prins la mijloc între un discipol de la hotarul nestatornic, de la marginea minunatei şi temutei păduri a necunoscutului".

Iubeşte si fii fericit!

Uneori fericirea se afla la capatul lumii. Calatoresti ca sa ajungi la tine insuti. Ca sa te descoperi.

Mananca, roaga-te,iubeste... si mai departe?

simplu nu?

2011-11-03T19:56:00.003+02:00

Poţi să-ţi vindeci viaţa from Kamala Queen on Vimeo.

acadele

2011-10-24T21:25:00.002+03:00

14 octombrie

2011-10-14T07:50:00.001+03:00

de 14

2011-10-14T07:47:00.003+03:00

Calatorul in timp

cand faci un pas in casa Soarelui rasare
eu te privesc adeseori
si'n oglindirea ta atat de visatoare
ingeri in par iti infloresc
azi merg cu tine pe drumul care am pornit
imbraca-te in nesfarsit iubire, asculta clopotei de Vant.
lasa-mi doar o adiere atunci cand ingerii sunt muti
te voi gasi acolo, printre stele, cand soarele s-a scurs.

Virtualia, din ce in ce mai frumoasa

2011-10-09T15:41:00.005+03:00

@imagini preluate

Gazda cenaclului

confidential

2011-10-07T18:28:00.002+03:00

Ghid de sanatate si viata

2011-10-05T23:24:00.001+03:00

SANATATE.
1. Bea multa apa.
2. Ia un mic dejun de rege, un dejun de print si o cina de cersetor.
3. Mananca mai multa mancare care creste in copaci si in plante si mai putin din cea care este fabricata.
4. Traieste cu cei trei 3 E : Energie, Entuziasm si Empatie.
5. Gaseste putin timp ca sa meditezi.
6. Joaca-te mai des.
7. Citeste mai multe carti decat ai citit in 2010.
8. Aseaza-te, in liniste,cel putin 10 minute in fiecare zi.
9. Dormi cel putin 7 ore.
10. Mergi in fiecare zi timp de 10 pana la 30 de minute si mergand, surade... :)

PERSONALITATE
11. Nu-ti compara viata cu a celorlalti. N-ai nici o idee cum poate fi viata lor.
12. Evita gandurile negative sau lucrurile pe care nu le poti controla. Investeste mai degraba energia in momentul prezent.
13. Nu face prea mult. Cunoasteti limitele.
14. Nu-ti pierde pretioasa ta energie in barfe.
15. Viseaza mai des cu ochii deschisi.
16. Invidia este o pierdere de timp. Tu ai deja tot ceea ce iti trebuie.
17. Uita problemele din trecut. Nu rememora celorlalti erorile trecutului. Asta o sa ruineze fericirea din prezent.
18. Viata este prea scurta pentru a o risipi detestand.
19. Impaca-te cu trecutul tau ca sa nu-ti ruineze prezentul.
20. Nimeni nu are grija de fericirea ta, decat tu insati.
21. Fii constient ca viata este o scoala si ca tu esti aici pentru a invata.
Problemele fac pur si simplu parte din curriculum-ul tau, ele apar si dispar ca ora de algebra, dar lectiile pe care le vei invata sunt pentru toata viata.
22. Surade si razi cat mai des posibil.
23. Nu trebuie sa castigi fiecare cearta. Accepta sa fii in dezacord.

SOCIETATE
24. Telefoneaza cat mai des prietenilor sau trimite-le mail-uri.
25. In fiecare zi, da ceva bun cuiva.
26. Iarta atat cat este posibil.
27. Petrece timp cu oamenii mai in varsta si cu cei mici.
28. Incearca sa faci cel putin trei persoane sa surada, in fiecare zi.
29. Ce gandesc ceilalti despre tine, nu este treaba ta.
30. Serviciul tau nu va avea grija de tine cand vei fi bolnav. Prietenii tai, DA. Pastreaza legatura.

VIATA
31. Comporta-te bine !
32. Arunca tot ce nu este util, pastreaza ce este frumos sau vesel.
33. Natura vindeca totul.
34. Fie vorba de o situatie buna sau rea, ea se va schimba…
35. Putin conteaza cum te simti, scoala-te, imbraca-te si prezinta-te.
36. Ce este mai bun, urmeaza sa ti se intample.
37. Cand te trezesti dimineata, multumeste ca esti in viata.
38. Forul tau interior este intotdeauna fericit. Deci, Fii fericit !

Ultimul si nu cel mai putin important.

39. Transmite acest ghid celor ce-i iubesti.
zis si facut :)

2011-10-05T23:15:00.003+03:00

invatatura ingerului

2011-10-01T14:30:00.003+03:00

2011-10-01T14:26:00.003+03:00

.

2011-09-30T22:51:00.000+03:00

refugiu

2011-09-30T19:16:00.003+03:00

despletiri

2011-09-30T19:11:00.005+03:00

heart reflection

2011-09-27T12:44:00.004+03:00

in cautarea lui Dumnezeu

2011-09-24T20:55:00.004+03:00

"L-am cautat si am scormonit dupa Dumnezeu de cand ma stiu , timp de mai multe vieti de la inceputul existentei.
Odata , l-am vazut langa o stea indeparata , asa ca m-am bucurat si am dansat de unul singur pentru ca , desi era o mare distanta, nu era imposibil de ajuns pana acolo.
Am calatorit vreme indelungata si, in cele din urma, am ajuns la acea stea, dar Dumnezeu se mutase pe o alta. Lucrurile au decurs in felul acesta timp de secole.
Provocarea era atat de mare incat am sperat chiar si atunci cand mi se parea ca am ramas fara speranta...

Trebuia sa il gasesc si eram absorbit intru totul de aceasta cautare.

Insasi cautarea era atat de indoielnica, atat de misterioasa, atat de incantatoare, incat Dumnezeu devenise aproape o scuza, iar cautarea se transformase in telul mult urmarit.
Spre surpriza mea, intr-o zi am ajuns la o casa de pe o stea foarte indepartata care avea o mica tablita in fata ei , pe care scria "Aici locuieste Dumnezeu".
Bucuria mea era fara de margini. In sfarsit eram aproape de implinirea visului meu.

M-am grabit catre treptele casei, foarte multe trepte , care duceau inspre usa.

Pe masura , insa, ce ma apropiam, pas cu pas, mi s-a strecurat deodata o teama in suflet.

Chiar in momentul in care eram gata sa bat la usa, m-am simtit paralizat de o frica cum nu mai cunoscusem pana atunci, nu o mai gandisem pana atunci, nu o mai visasem pana atunci.

Frica mea era :
"Daca aceasta casa este cu adevarat a lui Dumnezeu, ce voi mai face dupa ce il voi intalni ?"
Cautarea lui Dumnezeu devenise insasi viata mea, iar a-l intalni ar fi echivalat cu o sinucidere.

Si, apoi, ce voi face impreuna cu el? Lucrurile acestea nu imi venisera in minte pana atunci. Trebuia sa ma fi gandit la asta inainte de a-mi incepe cautarea, adica sa ma fi hotarat ce voi face cand voi fi fata in fata cu Dumnezeu.
Mi-am luat usurel incaltarile in maini si, in liniste, cu miscari lente, am pasit inapoi, speriat ca nu cumva Dumnezeu sa auda ceva, sa deschisa usa si sa imi spuna :

"Unde te duci ? Sunt aici, vino inauntru !"

Dupa ce am coborat scara, am alergat cum n-am mai alergat vreodata in viata mea, si de atunci continui sa il caut pe Dumnezeu, indreptandu-ma in toate directiile dar ocolind casa in care locuieste cu adevarat.

Acum stiu ca acea casa trebuie sa fie ocolita.

Asa ca imi continui cautarea, ma bucur din inima de calatorie, de neincetatul meu pelerinaj."

de Rabindranath Tagore

Eva, sa cresti mare!

2011-09-24T20:55:00.000+03:00

Povestea micului delfin

bijuteriile toamnei

2011-09-24T12:22:00.001+03:00

un copac

2011-09-24T12:11:00.001+03:00

al faptelor bune

fotomodelul lunii

2011-09-22T21:36:00.001+03:00

vis de artist

2011-09-22T21:24:00.003+03:00

septembrie,joi

2011-09-22T21:18:00.004+03:00

<:D>

2011-08-17T22:19:00.005+03:00

Via Crucis

2011-08-15T20:37:00.003+03:00

Maria, O di senteli grida, ci portanu l'angunia chi l'ora he venuta ava Maria,
O tempu un ne ferma piu, a morte e cusi sia u to figliolu Ghjesu Tandu penserai a tanti ghjorni e tanti mesi per ghjunghjene oghje a tamanti malani e per ch'ella sia piu dolce la toia offesa Maria, ava n'un ti scurda
Da li primi passi soi a la prima parolla eri tu la mamma d'ogni stonda e d'ogni pientu e piu che la vita un si trova piu bella scola Maria, l'ora he venuta ava Maria, Maria. Maria, O li sentu avvicina, avanzanu per la via un he piu tempu a pensa Maria, so ghjunti a piglia Ghjesu, cusi duru ch'ella sia speranza un ne ferma piu.
Da li primi passi soi a la prima parolla eri tu la mamma d'ogni stonda e d'ogni pientu e piu che la vita un si trova piu bella scola Maria, l'ora he venuta ava Quandu a raggione he vinta sola da la forza tandu un arrega che dulore e scimitar e l'omi so qui portanu dolu e viulenza Maria, nimu un li parera Maria, Maria.

.....
Mary, listen, hear the cries that herald the agony, for the hour is come.
Mary, time will not stand still for death, and so it is for your son Jesus. Remember all the days and months that led to this calamitous day; to soften your sorrow, Mary, remember them all.
For his first steps and his first words, you his mother were always there, heard every cry, and there is no better school than life itself. Mary, the time has come. Mary, Mary. Mary, I hear them approaching, they are coming along the road, there is no more time for memories. Mary, they have come to arrest Jesus; hard though that is, there is now no hope.
For his first steps and his first words, you his mother were always there, heard every cry, and there is no better school than life itself. Mary, the time has come. When force has defeated reason one can expect only pain and folly. The men have come bringing pain and violence. Mary, nothing will stop them. Mary, Mary.

estivala

2011-08-14T12:42:00.007+03:00

magia clipei

2011-08-13T23:15:00.001+03:00

licurici, Maria

2011-08-10T00:21:00.001+03:00

licurici

Fata cu parul de Soare

2011-08-10T00:13:00.000+03:00

clipa unui val

2011-08-09T21:39:00.004+03:00

De-ti va fi dor de mare vreodata
poti sa-ti aduci aminte iata
exista clipa unui val,
exista o laguna in paradis, un loc deschis
exista un apus de soare privit de pe un tarm de mare,
exista clipe imortalizate si scoici ca sa le aduni pe toate.

2011-08-09T21:18:00.003+03:00

undeva

2011-08-08T12:01:00.003+03:00

in urma noastra trebuie sa existe o apa limpede...

Zodia Racului

2011-08-08T11:51:00.002+03:00

Ce bine ar fi fost să fiu un rac autentic,
să merg constant înapoi.
Te-aş întîlni printre amintiri
şi după ce te-aş găsi nu ţi-aş mai da drumul,
te-aş tîrî cu mine înapoi,
să ne iubim tineri şi nevinovati,
după care, mereu înapoi, te-aş tîrî mai departe,
spre copilarie,
ne-am juca inocenţi
pîna ce, obosiţi de joc şi de inocenţă,
am dispărea într-un mit.
Dar nu sunt un rac autentic,
în zadar mă tot laud cu zodia mea,
sunt condamnat să merg înainte
şi tot ce pot e să tîrăsc între cleştii mei de rac
toată memoria mea, fără să cedez nimic, nimic, nimic,
cu riscul ca povara ei uriaşă să mă ucidă într-o zi.

O. Paler-Zodia Racului

2011-08-07T01:52:00.004+03:00

Asfintitul unui vis

2011-08-07T01:50:00.001+03:00

07082011

2011-08-07T01:47:00.002+03:00

de vacanta

2011-07-30T18:47:00.004+03:00

Daca

2011-07-24T21:26:00.001+03:00

1234...binecuvantare

2011-07-24T21:02:00.001+03:00

Get this widget

Track details

eSnips Social DNA

2011-07-17T20:47:00.005+03:00

secretul multumirii

2011-07-17T14:04:00.001+03:00

Vladimir are 5 zile

2011-07-17T11:37:00.003+03:00

duminica in familie

2011-07-17T11:29:00.000+03:00

Habarnam in orasul Soarelui

2011-07-17T11:18:00.006+03:00

inregistrare din vremea in care Habarnam cauta o bucata de Soare

2011-07-08T01:17:00.001+03:00

mergi sa te faci doctor

2011-07-05T05:43:00.003+03:00

"Ani de zile copilul se gândise să devină doctor. Până când, într-o noapte, a avut un vis…
***
Străbătuse alături de un bărbat un drum lung prin deşert. La un moment dat au intrat într-un sat. Mergând prin sat, vedeau tot felul de bolnavi, de şchiopi, de ciungi, de orbi, de surzi… Erau prea obosiţi ca să plece mai departe, aşa că s-au hotărât să rămână peste noapte în sat. Când au intrat într-o casă de oaspeţi, gazda le-a spus: „Satul nostru îl aşteaptă pe Marele Doctor. Aţi auzit ceva, se apropie de noi?”
Musafirii nu dăduseră niciun răspuns. Copilul tăcu, gândindu-se că dacă ar spune că nu ştie nimic de vreun mare doctor ar fi putut să îl întristeze pe cel care îi primise cu atâta bunăvoinţă la el în gazdă.
Dimineaţa, când să îşi ia rămas bun, călătorii îi văzură pe cei patru copii ai gazdei. Cele trei fete se jucau pe iarbă, dar copilul cel mai mare, un băiat frumos, stătea pe un scaun.
- E orb, le explică gazda, nu vede nimic…
- Îmi pare rău, tare rău, spuse copilul.
Îi era tare milă de băiatul orb, aşa că spuse:
- Of, dacă aş putea, i-aş da eu unul din ochii mei.
Străinul care îl însoţea îl întrebă în şoaptă:
- Eşti sigur?
Copilul întrebă:
- Da, sunt sigur, dar…
- Fie cum vrei tu, spuse Străinul. Îl atinse uşor pe faţă şi copilul îşi dădu seama că nu mai vede bine. După câteva clipe, copilul vru să deschidă ochii, dar îşi dădu seama că ochiul stâng avea pleoapele lipite. Privind cu dreptul, îl vedea pe copilul care înainte fusese orb sărind de bucurie.
- Văd, văd, văd…, striga acesta.
- Eşti sigur că vrei ca ochiul tău să rămână la el? – îl întrebă Străinul.
- Ce să zic… Da, vreau, spuse copilul cu hotărâre.
- Să mergem atunci, spuse Străinul. Şi porniră la drum.
La ieşirea din sat, văzură o casă dărăpănată. În faţa ei era un copil care se străduia să bea apă din găleata aflată pe marginea fântânii, dar îi era foarte greu, pentru că nu avea mâini. Copilul îl privi în ochi pe Străin, şi spuse cu voce tare:
- Dacă aş putea, i-aş da una din mâinile mele.
- Dă-i-o pe care vrei, îi spuse Străinul. Copilul întinse mâna stângă. Străinul îl trase de ea, şi mâna se desprinse din umăr, fără mare greutate.
- Eu o iau înainte, spuse copilul, nu vreau să ştie că e de la mine.
Copilul făcu câţiva paşi, apoi se ascunse după un copac. Îl văzu pe Străin cum apropie mâna de copil, şi mâna se lipi imediat. Copilul o mişca, nevenindu-i să creadă ochilor.
Străinul îşi continuă drumul. Copilul veni lângă el şi spuse:
- Dacă aş putea, mi-aş da şi viaţa pentru ceilalţi.
- Când te-am întâlnit, mi-ai spus că îţi doreşti să devii doctor. De asta am venit prin acest sat… Altfel… Uite, pentru că ai spus asta, ne vom schimba drumul. Plecăm în altă parte. Dar va fi mult mai greu decât până acum. Nu avem decât puţină hrană la noi şi avem de mers vreme de patruzeci de zile.
- Mergem, mergem… Cu tine îmi este bine oriunde aş fi.
Şi au plecat… Şi au mers departe, departe. Au urcat stânci, au mers prin ploaie, le-a fost foame, le-a fost sete, dar mergeau înainte. Când copilul simţea că nu mai poate, îl privea pe Străin şi sufletul său se umplea de putere.
Au mers până când au ajuns într-un sat cu case mari, bine îngrijite. Au bătut la prima poartă:
- Ziua bună, oameni buni, ne daţi şi nouă ceva de mâncare? – întrebă Străinul.
Nimeni nu îi răspunse, însă.
- Ce e cu ei, nu aud? întrebă copilul.
- Ba da, aud… Dar nu sunt primitori de străini.
- De ce? Până acum ne-au primit toţi, chiar şi cei săraci. Iar aceştia, care cred că au de toate…
- Aceştia au inima bolnavă, spuse Străinul. Nu iubesc, nu ştiu să iubească.
- Îi pot ajuta? Ce să fac pentru ei?… Dacă le-aş da inima mea, aş muri, nu-i aşa? – întrebă copilul. Şi nu aş putea ajuta decât un singur om. Eu aş vrea să-i ajut pe mulţi, zise copilul, privindu-l pe Străin.
- Dă-i fiecăruia o bucăţică din inima ta.
- Cât de mare?
- Vei simţi tu, unii vor avea nevoie de o bucată mai mare, alţii de alta mai mică.
- Bine, zise copilul. Aşa am să fac.
Copilul intră în curte, timid. Primul veni spre el un bărbat cu o faţă aspră care ducea o scară în spate. Înainte să îi spună ceva copilului, acesta îi aruncă în piept o bucăţică din inima lui. Bărbatul se schimbă, brusc, la faţă. Privirea îi deveni senină.
- Avem oaspeţi, oaspeţi de seamă, strigă către cei din casă. Bine aţi venit la noi, le spuse musafirilor.
Copilul se întoarse spre Străin şi îi zâmbi.
- Bine v-am găsit, spuse Străinul.
- Nu ştiu ce s-a întâmplat, v-am văzut la poartă de când aţi venit, dar eram prins cu treburile, zise gazda.
Soţia îi privea pe fereastră, mirată. Copilul se apropie de ea şi îi aruncă o bucăţică din inima lui. Femeia văzu cum copilul aruncă ceva înspre ea, dar nu îşi dădu bine seama ce s-a întâmplat. Simţea doar o căldură în piept. Şi ieşi să îi primească pe oaspeţi.
Copilul îl întrebă pe Străin:
- Mai sunt mulţi pe care i-aş putea ajuta? Simt o dorinţă din ce în ce mai mare de a da o parte din inima mea şi altora…
- Nu vrei să mănânci mai întâi? Ţi-e foame, doar…
- Mâncăm după aceea, spuse copilul.
- Du-te singur, îi spuse Străinul. Ştii ce ai de făcut. În satul acesta aproape toţi suferă de aceeaşi boală. Puţini au inima sănătoasă. Tu îi poţi ajuta şi pe ceilalţi să iubească…
Copilul plecă. Merse din casă în casă. Peste tot era întâmpinat cu răceală. Dar, când pleca, oamenii nu voiau să se mai despartă de el. Ceva însă se întâmpla. Pe măsură ce ajuta mai mulţi oameni, el îmbătrânea. Spre seară, arăta deja ca un bătrân de şaptezeci de ani. Mergea din ce în ce mai greu. Ajunse la prima casă din sat, la casa la care îl lăsase pe Străin. Intră, văzu mulţi oameni la masă, dar Străinul plecase. Încercă să intre în vorbă cu gazdele, dar acestea nu îl recunoscură.
I-a întrebat:
- Ştiţi cumva, a trecut pe-aici un om străin de aceste locuri?
- Da, a trecut de dimineaţă. A plecat apoi repede, s-o fi dus să îl caute pe copilul cu care venise. A lăsat însă o scrisoare, a spus să o dăm celui care va întreba de el, zise bărbatul, întinzând scrisoarea bătrânului. Acesta luă scrisoarea, privindu-l pe bărbat în ochi. Bărbatul tresări, i se păru că a mai văzut acei ochi, dar nu îşi dădu seama când anume.
Bătrânul începu să citească:

„Copile, ai vrut să ajuţi bolnavii şi te-am ajutat. Ai dat mâna ta, ochiul tău altora. Acum le-ai primit înapoi”.
Bătrânul îşi dădu seama că începuse să vadă şi cu al doilea ochi şi mâna stângă i se mişca de parcă nu i-ar fi lipsit niciodată
„Ai vrut însă mai mult, aşa că te-am dus la oamenii care au cele mai mari suferinţe. La cei sănătoşi la trup, dar cu inima bolnavă. Şi i-ai ajutat. Dăruind, ai dobândit… Priveşte spre pieptul tău. Inima e la locul ei, dar e mai mare. Cu cât ai dat mai mult, cu atât a crescut mai mult. Pentru că pe Mine m-ai primit în ea. Puterea Mea este puterea iubirii, puterea care biruie orice boală şi orice neputinţă. Puterea iubirii biruie moartea, pentru că Eu am biruit moartea. Alege, deci, ce fel de bolnavi vrei să ajuţi, pe cei bolnavi la trup sau pe cei bolnavi la suflet. Orice ai alege, Eu voi fi cu tine. Şi îţi vei da seama că nu am plecat de lângă tine, pentru că mă vei simţi în inima ta…”
Bătrânul plângea, şi abia mai putea citi din cauza lacrimilor.
Plângea, şi simţea cum inima îi arde în piept…"

***
O poveste de Danion Vasile- Doctorul Doctorilor

Drumul sa-ti fie lin, Florina nimic sa nu te inspaimante!
Sa atingi cu mainile goale un capat de drum. Domnul fie cu tine!

aproape de Cer

2011-07-03T08:15:00.002+03:00

suras

2011-06-29T07:00:00.000+03:00

ingemanare

2011-06-29T06:57:00.000+03:00

la umbra unui crin

2011-06-27T23:17:00.000+03:00

Maia

2011-06-26T19:18:00.006+03:00

Trecuse de amiază. Maia zbura printr-o grădină unde creşteau o mulţime de pomi fructiferi, în dosul cărora soarele începuse să se ascundă.

Copacii se scuturaseră de mult de floare. Dar mica Maia îşi mai aducea aminte destul de bine de clipa cînd îi zărise pe toţi în splendidul veşmînt al miilor de flori, ce se înălţau către cerul albastru, suave şi graţioase, mai pure parcă decît lumina.

Parfumul lor delicat şi licăririle acelea ale florilor o făcuseră atunci să guste o mulţumire pe care nu voia s-o mai uite tot restul vieţii sale.

Pe cînd zbura pe acolo, se gîndi că toate acele splendori or să reînvie. Îşi dădu seama cît de fermecătoare este lumea în care trăia. Şi inima i se umplu din nou de o bucurie fără margini.

La capătul grădinii se vedeau sclipind stelele albe ale tufelor de iasomie. Florile îşi arătau obrăjorii lor palizi şi gingaşi în mijlocul unor cununi de raze de un alb orbitor.

Vântul, în adieri molcome, purta pînă la ea miresmele lor dulci.

Şi-apoi, nu mai erau aici, în preajmă, şi teii cei scăldaţi în floare tocmai în anotimpul acesta ?

Maia îşi aminti cu încîntare de teii înalţi şi gravi, de lângă stupul unde se născuse, în vârfurile cărora întîrzia cel mai mult văpaia purpurie a soarelui în asfinţit.

Ea zbură printre rugii de mure încărcaţi cu bobite verzi, dar păstrîndu-şi încă o mulţime de flori.

Cînd dori însă să se ridice iarăşi în zbor şi să ajungă la iasomie, simţi că o învăluie pe frunte şi pe umeri ceva ce nu putea zări. La fel de repede îi fură acoperite şi aripile, care nu mai putură să facă nici o mişcare.

Cu toată uluirea pricinuită de întîmplarea aceasta atît de neobişnuită, Maia îşi dete totuşi seama că fusese oprită brusc de ceva din zbor. Şi i se păru că alunecă, se prăbuşeşte, fără nici o putinţă de împotrivire. Şi asta fiindcă o forţă necunoscută şi rea îi paralizase, prin mijloace tainice, antenele, picioarele şi aripile.

În realitate, ea nu cădea. Deşi nu-şi mai putea mişca aripile, trupul - învăluit de ceva foarte moale, nespus de delicat şi mlădios - continua să-i plutească. Şi aici se ridica, aici se lăsa iarăşi, ca să fie apoi legănată încoa' şi-ncolo, ca o frunză desprinsă de pe o ramură, cu care vântului şăgalnic îi place să se joace.

Nu simţea însă nici o durere şi nu încerca nici vreo altă senzaţie neplăcută. Aşa că nu putem să spunem că-i era frică de-a binelea.

Însă un simţămînt de îngrijorare tot o cuprinse. Căci întîmplarea aceasta era oricum ciudată, poate chiar prea ciudată, şi în spatele ei parcă se ascundea ceva rău.

Vru să încerce să scape de acolo prin propriile ei forţe. Dacă se va încorda, aşa cum se cuvine, socoti ea, va izbuti cu siguranţă.

Observase că un fir argintiu, subţire şi nespus de lung îi trecea de-a curmezişul, peste piept. Şi cînd, în spaima teribilă ce o străbătu, încercă să şi-l desprindă, mâna îi rămase lipită de el.

Se încleiase atît de tare, încît nu mai putu să şi-o elibereze cu nici un preţ.

Un al doilea fir argintiu îi ţinea umerii şi-i încercuia aripile, legându-le una de cealaltă şi nemaidîndu-le voie să se mişte.

Iar colo şi dincolo, şi pretutindeni, în aer şi peste corpul ei, se zăreau numai fire lipicioase, alburii şi lucitoare.

Şi mica albină începu acum să ţipe de spaimă cât o lua gura, caci, în sfârşit, pricepu ce se întîmplase cu ea şi unde se găsea.

Fusese prinsă în pînza unui păianjen.

Plînsul şi ţipetele ei răsunau stridente, înfricoşate, în ziua aceea de vară liniştită, în care razele soarelui se revărsau pe frunzele verzi-aurii şi gâzele zburau în toate părţile, şi păsărelele umpleau văzduhul.

Foarte aproape de ea, iasomia îşi răspîndea parfumul, înălţîndu-şi-l spre bolta azurie.

Acolo voise ea să ajungă. Şi iată că totul se sfârşise.

Un fluturaş mic, albăstrui, pe aripi cu nişte punctişoare cafenii, ce străluceau însă în culoarea aramei, zbură foarte aproape de Maia.

- Oh, nefericito ! îi strigă el, după ce auzi gemetele micuţei Maia şi o văzu zbătîndu-se fără nici o speranţă în pînza păianjenului. Fie-ţi sfârşitul cât mai lipsit de dureri, draga mea. Nu-ţi pot da nici un ajutor. Şi eu sunt în primejdie să păţesc oricând la fel; poate chiar în astă-noapte. Numai că mie viaţa încă-mi surîde. Rămîi cu bine. Şi nici în somnul veşnic să nu uiţi soarele...

Şi el se legănă mai departe prin văzduh, beat de mirosul florilor, de soare, ca şi de bucuria de a trăi.

WALDEMAR BONSELS-Albina Maia şi aventurile ei

Steaua credinţei

2011-06-26T18:58:00.005+03:00

Demult, tare demult acum câţiva ani în urmă, un rege a văzut pe cer o stea care încet-încet îşi pierdea luminozitatea, a presimţit imediat că se va întâmpla o nenorocire în regatul său, supuşii nu îl vor mai asculta, regina îl va părăsi iar tronul şi moştenirile sale îi vor aduce numai necazuri.

A hotărât imediat să înceapă o viaţă de călător, a lăsat totul în grija supuşilor săi: împărăţia, treburile, şi-a lepădat hainele şi a plecat în pelerinaj să caute steaua credinţei care nu se stinge niciodată şi cu care avea să redea încrederea supuşilor săi. In pelerinajul său şi-a întâlnit nişte prieteni vechi pe care i-a iubit foarte mult, dar toţi se prefăceau că nu-l cunosc, aşa sărman şi ponosit cum arăta acum era şi normal, nu mai avea puterile strălucitoare de altă dată.

Intr-o noapte a poposit în căsuţa unor oameni sărmani care l-au hrănit şi îngrijit cumsecade unui oaspete, tratându-i şi ostoindu-i rănile...pentru un timp necazurile parcă îi trecuseră .

A doua zi a pornit mai departe, nu era vremea acum să se oprească . Si a mers el, a tot mers pe malul unui râu până a întâlnit un călător asemeni lui. El se întorcea din călătoria aceasta lungă pe care o începuse demult, cu vreo trei ani în urmă. Mâhnit şi sleit de puteri acesta îi spuse:

-Nu am întâlnit lumina adevărată! drumul e anevoios mai departe şi crede-mă mă întorc la fel de trist şi fără speranţă. In lume sunt boli cărora nimeni nu poate să le dea de capăt, mai departe e multă sărăcie, lipsă de speranţă, e întuneric , ceaţă

Intoarce-te că nu e vreme de pierdut.

Ai nevoie de multă încredere în tine şi mai ales trebuie să cauţi toate astea în inimile celor de lângă tine, acolo vei găsi puterea, lumina adevărată a dragostei şi speranţei.

E un tărâm fără de nume unde se răzbate greu dar, dacă eşti curajos şi lumea la care visezi poate fi aşa : frumoasă, cu flori ce înfloresc la fel oamenilor de care îngrijeşti...

Niciodată nu şi-a imaginat bătrânul rege o lume mai frumoasă decât în spusele călătorului de lângă el. Parcă, parcă întrezărise toate acestea în inima oamenilor săraci care îl îngrijiseră cu dragoste, în noaptea când poposise în faţa căsuţei lor, atunci când era lipsit de speranţă.

Se pare că trecuse vremea prezicerii rele iar pe cer steaua începea din nou să strălucească . Aşa că regele s-a pregătit să se întoarcă în regatul pe care-l lăsase în paragină acum câţiva ani în urmă. A fost întâmpinat cu multă bucurie.

-Steaua credinţei am întâlnit-o doar în sufletele voastre.Nu am nevoie să plec departe.

Steaua credintei - poveste

calendar Totemic

2011-06-26T08:50:00.001+03:00

Catalog Totem 2010

Frumusetea verii

2011-06-24T06:20:00.002+03:00

Datini obiceiuri
"In mitologia folclorica romaneasca, sanzienele sunt personaje mitice nocturne.
Spre deosebire de ielele de la Rusalii, sanzienele sunt femei frumoase, adevarate preotese ale Soarelui, binevoitoare fata de om, care ajuta la rodirea plantelor, a pomilor etc. Se spune ca, in noaptea de 23-24 iunie, Sanzienele plutesc deasupra pamantului, canta, danseaza, dau rod ogoarelor, intaresc casatoriile, inmultesc animalele, pasarile, vindeca boli.

Dragaica este un ritual de origine agrara, practicat la 24 iunie prin Muntenia, Moldova si Oltenia, in preajma solstitiului de vara. Ritualul vizeaza prosperitatea si protectia culturilor, mai ales a celor de cereale. Traditia cere ca in aceasta zi nimeni sa nu lucreze, pentru ca este „cap de vara”, iar Soarele „joaca pe cer sau sta in loc la amiaza”. Dragaica se sarbatoreste printr-un dans interpretat de un grup de cinci-zece fete, din care una este aleasa ca Dragaica. Ea este imbracata ca o mireasa si impodobita cu spice de grau, in timp ce fetele celelalte se imbraca in alb, poarta un voal pe fata in care sunt prinse flori de sanziene, iar in mana tin o coasa.

Sanzaienele erau considerate sarbatoare in care soarele se credea ca se odihneste.
-se crede ca cine se uita la soare mai cu atentie il vede ca un barbat frumos si fata lui lumineaza toata lumea.
-se crede ca in aceasta zi soarele mananca un corn de prescura cand asfinteste si de aceea nu-i bine a manca cand asfinteste astrul.
-se crede ca e bine ca gospodinele sa scoata toate lucrurile din casa ca sa le vada soarele, ca sa joace soarele pe ele ca sa fie ferite de molii.
-se crede ca daca in aceasta zi o fata arunca gunoiul in fata soareleui, nu numai ca nu-i mai creste parul, dar nu se mai marita niciodata."
Credinte si superstitii

Timp de recitit Eliade
Mircea Eliade - Noaptea de Sanziene

“Să scapi de Timp. Să ieşi din Timp. Priveşte bine în jurul d-tale: ţi se fac din toate părţile semne. Încrede-te în semne. Urmăreşte-le…”
"Destinul este acea parte din Timp în care Istoria îşi imprimă voinţa ei asupra noastră. De aceea trebuie să-i rezistăm, să fugim de el, să ne refugiem în Spectacol."
"A nu mai avea timp înseamnă a fi rezolvat toate problemele, a trăi într-un perfect echilibru."
"Dacă nimic nu e real, dacă totul e o creaţie gratuită şi absurdă, ca într-un mare vis, un joc iresponsabil repetându-se la infinit, existenţa noastră n-ar mai avea nici o semnificaţie şi nici o valoare. Am fi definitiv pierduţi."

solstitiul de vara

2011-06-21T19:40:00.005+03:00

Ziua “soarelui oprit“. Solstiţiul de vară e un prilej de sărbători, tradiţii şi obiceiuri în toată lumea.
Tradiţia si superstiţiile au rădăcini străvechi pentru că cea mai lungă zi a anului a fost considerată punct de balanţă, de răscruce, de schimbare a anului, o zi înscrisă sub semnul focului care este simbolul soarelui.
Ziua cea lunga a anului sa va aduca vacanta mult dorita sau macar cateva clipe de relaxare!

de-ti sunt copac

2011-06-13T18:43:00.006+03:00

"Inalt si-ngandurat ca visatorul,
Stand intre cer si-ntre pamant stingher,
Crescui si eu din vesnicul mister
Din care toate isi pornesc izvorul.

Cand seva urca-n trunchiul meu de fier,
Adancul imi trimite-n foi fiorul
Si simt ca-n mine navaleste dorul
Pamantului de-a fi mai langa cer.

Iar cerul peste varful meu se-ndoaie
Si svonuri tainice din infinit
O gura fac din fiecare foaie.

Si-n freamatul de foi nelamurit,
Cu soaptele veciei se-ntretaie
Suspinele pamantului trudit."

de Nichifor Crainic

vis de vară

2011-06-10T21:15:00.005+03:00

Foto: Antonela Zagrai

macii se culcă

sub zgomotul paşilor

petale-n zbor

vara în haiku-uri

în cadenţa ploilor

universul meu

cărări

2011-06-10T21:01:00.005+03:00

Foto: cărări de maci

Un fluture se rătăcea vară de vară prin lanul de grâu.

“Aici să te naşti şi aici să trăieşti mereu “ îi şoptea un copil zărindu-i aripile albe

printre cărările de maci.

Macii înfloreau mai mult de şapte, nu le ştia numărul, poate că nu-i numărase în fiecare an.

De fiecare dată când le venea vremea să se trezească la viaţă zăbovea pe câmp ore întregi privindu-i , cuprinsă de tulburare şi-n inimă cu un simţământ de puritate.

haiku

2011-06-09T20:14:00.005+03:00

*
trandafirii cad
revărsat de foşnete
închinându-se
*
greierii cântă
eclipsând luna iunie
umbra soarelui
*
un cântec nocturn
toată lumea ascultă
clar de sonată
*
depărtări-şoapte
surâsul iasomiei
înmugurind alb
*
floare de măceş
ochi licărind smaralde
verde de pădure
*
vis de adormit
sub mireasma florilor
un brat de copil
*
după furtună
pe frunzele de nufăr
zâmbet în amurg
*
fiecare vară
adie mireasma de tei
în cadenţa ploilor
*
cântărind în alb
lumina apusului
castani pe alei
*
împreună adie
sub vântul de seară
două petale
*
iasomia albind
grădina vecinului cu
vară de vară
*
un fluture mov
sorbind deasupra ceştii
macii de mai
*

2011-06-09T07:09:00.002+03:00

junior miss

2011-06-09T07:01:00.001+03:00

adiere de zori
un strat mic de roze
inflorind curat

Zen

2011-06-09T06:57:00.001+03:00

„Dacă am putea vedea limpede
miracolul unei singure flori,
viaţa întreagă ni s-ar schimba.
(Morală Zen)”

2011-06-08T06:43:00.000+03:00

gata ierbarul

2011-06-08T06:37:00.002+03:00

Voiam sa scriu despre gradina sanatatii si cat de greu mi-a fost sa recunosc unele plantute, noroc ca enciclopediile au planse colorate.
Nu plecati singuri la cules de fragute :) s-ar putea sa va intalniti cu paznicii gradinii.

2011-06-07T06:30:00.000+03:00

surasul iasomiei

2011-06-07T06:24:00.002+03:00

2011-06-07T06:23:00.001+03:00

un drum

2011-06-07T06:17:00.002+03:00

invitatie la drumetie!

sigur pe aici?

2011-06-05T12:14:00.001+03:00

dupa fragi

2011-06-05T07:09:00.002+03:00

carari

2011-06-05T07:02:00.005+03:00

nuferi

2011-06-05T06:56:00.003+03:00

Foto: Nuferi 2011

in amurg

2011-06-04T23:52:00.002+03:00

smochine sau cirese de mai?

2011-06-04T22:45:00.003+03:00

pe strada mea

2011-06-04T22:30:00.007+03:00

a fost aici

2011-06-02T21:19:00.003+03:00

"dimineaţa am simţit pe creştet o palmă,
gândurile se îndepărtaseră
ca vizitatorii de patul unui bolnav amuţit,
după ce-i lasă darul, şi fluturele de noapte
a venit şi s-a aşezat, ostenit, lângă mine.
nu-i o zi ca oricare alta – de mai multe ori
m-am trezit, mi-am încordat muşchii,
fiecare grupă în parte, am ridicat apoi, uşor,
pleoapele, şi am dat să mă ridic în coate,
să te văd dispărând. se vede treaba că mintea
o ia uşurel înainte, când vede că-i rost
de o înţelegere fără vorbe – înainte să apuc
să mă mişc (în felul în care călcam apa Egeei),
muzica se stinge apropiindu-se. voi asculta, deci,
mai departe, vocea care trage la suprafaţă o lume.
scrisul oscilează între urât şi frumos,
după cum timpul umflă sau dezumflă,
între două oraşe vasale, un lan de porumb.
acum, că m-am trezit, îţi voi spune:
Iisus a fost aici precum este. am fost
chiar oraşul ucis. căutau cu mâinile
prin întuneric, să-l prindă. pruncii au stropit
ferestrele odăilor joase. soarele tremura de frig –
şi-a tras pe el noaptea, dar întunericul
era o pasăre cu aripi de gheaţă subţiri."

de Florin Caragiu

Mirajul copilariei

2011-05-31T20:47:00.003+03:00

Reteta pentru o copilarie frumoasa:

" se pune o raza de soare, o petala de trandafir, o stea stralucitoare, o picatura de ploaie, cativa fulgi de nea, un curcubeu, un camp inverzit, o mare nesfarsita, cantecul duios al mamei, vorba inteleapta a bunicii, apoi se amesteca totul cu zambetul lui cristalin."

Zambetul copilului e primul succes.
Raza de soare

Foto:Miraj 2011

Asculta mai multe audio acustica